Înainte de a ajunge în Comunitatea NA, nu ne puteam gestiona propriile vieți. Noi nu mai puteam să trăim şi să ne bucurăm de viaţă ca ceilalţi oameni. Trebuia să trăim ceva diferit şi credeam că găsisem asta în droguri. Am pus consumul de droguri pe primul loc, în faţa bunăstării familiilor noastre, soţiilor noastre, soţilor şi copiilor noştri. Trebuia să obținem droguri cu orice preț. Am rănit mulți oameni, dar în primul rând ne-am făcut rău nouă înşine. Prin incapacitatea noastră de a ne asuma responsabilitatea ne cream, de fapt, propriile probleme. Păream a fi incapabili să înfruntăm viața așa cum este ea.

Majoritatea dintre noi am realizat că în dependenţa noastră ne omoram încet, dar dependenţa este un inamic al vieţii atât de viclean încât ne pierdusem puterea de a face ceva în legătură cu asta. Mulţi dintre noi au ajuns în închisoare sau au căutat ajutor prin medicină, religie sau psihiatrie. Niciuna dintre aceste metode nu a fost suficientă pentru noi. Boala noastră întotdeauna revenea sau continua să progreseze până când, în disperare, am căutat ajutor unii de la alţii la Narcoticii Anonimi.

După ce am ajuns la NA am realizat că suntem oameni bolnavi. Sufeream din cauza unei boli pentru care nu există un remediu cunoscut. Cu toate acestea, ea poate fi oprită la un moment dat, și atunci recuperarea este posibilă.